Ce este MCP, pe scurt
MCP este felul în care un asistent AI (Claude, Cursor sau alt client compatibil) poate cere unelte unui program. La RIVIL, programul este ERP-ul firmei tale. Clientul nu primește baza de date și nu primește parola nimănui. Primește o adresă, o cheie și o listă scurtă de unelte: ce date există, cum arată câmpurile, caută, deschide o înregistrare, caută o firmă după CUI și propune o creare sau o modificare.
Cheia este singura graniță. Ea alege firma și modulele, iar uneltele nu au niciun parametru prin care să treacă la altă firmă. „Arată-mi clienții” înseamnă clienții firmei din cheie, doar dacă modulul e pornit și cheia are citire pe el.
Cu ce clienți îl legi
Cursor folosește un fișier de configurare, global sau în proiect, în care treci adresa serverului și antetul Authorization. Claude Code se configurează din terminal, cu aceeași adresă și același antet. Claude Desktop are fișierul lui de configurare și are nevoie de Node.js pe calculator. Tiparul e același și pentru alți clienți MCP: diferă doar fișierul în care treci adresa.
Nu pune cheia într-un depozit git pe care îl împarți. Cheia e ca o parolă a firmei: o ții în configurația ta locală sau într-o variabilă de mediu și o schimbi dacă a ajuns unde nu trebuia.
Ce poate citi
Clientul poate vedea ce resurse permite cheia, poate afla câmpurile fiecăreia, poate căuta și poate deschide o înregistrare. Căutarea întoarce un număr limitat de rânduri la un apel, ca să nu tragă toată baza într-un singur răspuns.
Dacă îi dai un CUI, poate căuta firma în RIVIL Firme: denumire, adresă, stare, TVA, CAEN și cifre din bilanț. Ce modulul oprit nu arată nici utilizatorilor, nu arată nici clientului: dacă stocul e oprit la firma ta, nu există resursă de stoc pentru el.
Ce poate propune și ce nu salvează singur
Scrierea nu intră direct în date. Clientul trimite o propunere de creare sau modificare, pe o listă scurtă de resurse: cheltuieli, clienți, furnizori, produse, servicii, centre de cost și proiecte. Ștergerea nu există ca unealtă.
O propunere poate avea mai multe rânduri, până la o sută odată. Aceeași propunere trimisă de două ori e recunoscută ca dublură, iar rândurile care nu trec validarea se întorc cu motivul, nu se salvează pe jumătate. Aprobi sau respingi tu, în ERP, iar la aprobare se aplică aceleași verificări ca în formularele aplicației.
MCP și chatul din ERP
ERP-ul are și un chat propriu, cu cheia ta de la furnizorul de AI pe care îl alegi. Acolo poți atașa un Excel cu cheltuieli sau o poză de factură, iar asistentul pregătește înregistrările tot ca propuneri. MCP este pentru situația în care vrei să lucrezi din Cursor sau din Claude, cu propriul model, pe datele firmei.
Propunerile din ambele ajung în aceeași listă, deci ai un singur loc de aprobat. Conectarea MCP o face cine administrează API-ul, iar un utilizator care are doar chatul nu vede cheia firmei.
Siguranță și ce nu face
Modelul primește instrucțiuni să trateze textul din bază și din fișiere ca date, nu ca ordine, să caute întâi ce există ca să nu creeze dubluri și să nu inventeze valori. Sunt instrucțiuni, nu o garanție că un model nu poate formula greșit o propunere. De aceea propunerea stă la aprobat și omul vede rândurile înainte să intre în date.
Serverul nu trimite facturi la ANAF, nu trimite emailuri către clienți și nu șterge nimic. Nu există un server „pe toate firmele”: fiecare cheie aparține unei singure firme. Pentru o automatizare care chiar scrie date, folosești API-ul clasic, cu chei pe module.